În calitate de băiat italo-american din Torrance, California, Louie are un comportament neadecvat în tinerețe. Fură, bea alcool și fumează. Fratele său observă potențialul lui Louie la alergare și decide să-l antreneze pentru a fi alergător de cursă lungă. Louie începe să învețe disciplina și devine un alergător la distanță, câștigând porecla „Tornance Torrance”. La Jocurile Olimpice de vară, Louie stabilește un record în turul final pentru cursa de 5.000 de metri.
Revenind în 1943, Louie și echipa sa sunt trimiși într-o misiune de căutare și salvare cu un avion folosit anterior pentru piese de schimb. Un motor eșuează și avionul se prăbușește în ocean. Louies upraviețuiește alături de alți doi membri ai echipajului, plutind pe două plute gonflabile, printre rechini. În a 47-a zi, marinarii japonezi îl capturează pe Louie și colegul rămas în viață, celălalt murind între timp.
Prizonierii de război sunt închiși pe un atol și interogați pentru informații despre bombardierele americane. După ce le oferă informații eronate (mai exact despre versiunea unui radio Philco 😁), aceștia sunt trimiși în tabere diferite de prizonieri în Tokyo. Acolo, Louis îl întâlnește pe caporalul japonez Watanabe, poreclit Păsăroiul, fiind deosebit de dur cu Louie prin bătăile dese aplicate acestuia. Louie are ocazia să transmită un mesaj acasă spunând că este în viață după ce a aflat că guvernul SUA l-a clasificat drept KIA (Killed In Action). Când refuză să difuzeze un alt mesaj încărcat de propagandă anti-americană, este trimis înapoi în tabără, unde Watanabe îi pune pe fiecare prizonier să-l lovească.
Când Tokyo este bombardat și tabăra avariată, Louie și ceilalți sunt mutați în alt lagăr. Aici Louie descoperă că acum Watanabe este promovat la gradul de sergent, unde supraveghează prizonierii care încărcă șlepuri de cărbune. La un moment dat, Louie face o pauză, fiind pedepsit de Watanabe, care îl pune să ridice o grindă mare și să o țină deasupra capului. Această secvență reprezintă chintesența acestui film.